and THE rest IS silence...

Memories

2011-11-07T22:44:00.002+02:00

"Lollipops turn into cigarettes. The innocent ones turn into sluts. Homework goes in the trash. Mobile phones are being used in class. Detention becomes suspension. Soda becomes vodka. Bikes become cars. Kisses turn into sex. Remember when getting high meant swinging on the playground? When protection meant wearing a helmet? When the worst things you could get from boys were cooties? Dad’s shoulders were the highest place on earth and mum was your hero? Your worst enemies were your siblings. Race issues were about who ran the fastest. War was only a card game. And the only drug you knew was cough medicine. When wearing a skirt didn’t make you a slut. The most pain you felt was when you skinned your knees, and goodbyes only meant until tomorrow? And we couldn’t wait to grow up." - unknown -

Actul VI

2011-11-04T19:11:00.006+02:00

Tony e înconjurată de “trupa” de machiaj...

– Şi, o întreb răsfoind o revistă. Hmm, dacă n-ar scrie în coreană, limbă pe care eu nu o înţeleg, ar fi chiar interesantă, îmi spun în gând, oprindu-mă la o pagină cu poza lui blondu’.

– Şi ce?

Pe cât punem pariu că s-a făcut roşie ca racul.

– Ce aţi făcut?

Băgami-aş, nu pot să citesc articolul cu blondu’, PENTRU CĂ E ÎN COREANĂ, arunc revista pe masă.

– Nimic, şi chiar dacă nu mă crezi, ăsta e adevărul. Mda, iar eu nu te cunosc de atâţia ani. Cred că ştii oricum adevărul, dar nu vrei să îl zici tu, aştepţi să spun eu ca să îmi faci capul calendar. Cine, eu? îmi spun indignată...aparent am sentimentul ăsta cam des în ultimul timp...revenind la situaţia actuală.

Zău, zâmbesc angelic.

– Wow, mă cunoşti destul de bine…aproape…dar chiar nu ştiu ce puteaţi să faceţi, în afară de părţile care implică o apropiere mai mare decât cea de dimineaţă, mă uit la ea cu subînţeles.

Ca să nu spun că m-a tocat copilu’ ăsta la cap destul ca să nu mai ştiu nici eu ce să cred.

– Off, gesticulează, semn că e nervoasă, perfect! Aseară, după ce am urcat în cameră l-am găsit pe balcon, beat, dar n-am realizat că e până nu a căzut pe mine şi nu am avut forţa să îl trec înapoi gărduţul, pânăaici am dedus şi eu cu Min, bine, mai mult eu decât Min, aşa că l-am pus în pat la mine.

– Atât, o întreb calmă, ridicând revista de pe masă, dezinteresată. Şi eu care credeam că detaliile sunt mai picante, ce urat. Hai, frate, refuz să cred că asta-i tot, îmi spun în gând, uitându-mă absent peste articolul despre blondu’.

– Ha? Ce vroiai mai mult, tonul ei nervos aproape că mă face să râd.

Mă încrunt un pic, ai ceva de ascuns, Tony.

– Nu stiu, că aţi făcut ceva...ştii tu, sex. Pudico, adaug în gând.

Nici chiar aşa, dar trebuie să-ţi dau un pic de avânt.

– Era să mă înec cu salivă. Are un râs cam forţat, şi la naiba de nu se îmtâmplă ceva ciudat aici, ce îmi ascunzi Tony? SEX? Mă faci să râd, azi dimineaţă m-a tras spre EL şi eu m-am dezechilibrat, nu a fost cine stie ce. De asta m-am prins şi eu, la altceva mă refer, îmi spun încruntată. Crede-ma!

Geez, chill. Aparent nimic de ascuns, nici tu nu ştii ce anume ţi se întâmplă cu EL.

– Te cred (duh), îi răspund calmă şi un pic amuzată. Oricum era mort, şi mirosea acolo a distilerie, în pana mea! Data viitoare deschide un geam, încep să râd, absentă, încă gândindu-mă la ce am descoperit pânăacum, şi mă ridic.

Sau poate nu vrei să recunoşti, după ce s-a întâmplat cu...ies.

x x x

După o zi obositoare de filmări...e chiar plictisitor să stai să asculţi un disperat, care teoretic ştie ce face, dând direcţii şi nişte nebuni alergând de colo-colo prin platou şi printre costume...uh, obositor...am ajuns şi la ultima scenă.

Scenă, în care „Tony trebuie să facă schimb de salivă cu EL”, comentariu ce a atras trei reacţii diferite în acelaşi timp: basistul a zâmbit cu subînţeles şi şi-a ridicat sprâncenele conspirator, scoţând sunete gen „smuch, smuch” cu buzele ţuguiate, chitaristul s-a holbat două secunde la mine şi după a început să râdă (wow, trăieşte), iar Min, foarte inocent...

– De ce ar face asta, este doar un rol, nu trebuie să faci schimb de salivă, a completat el cu o expresie oarecum dezgustată.

– ...la ce te-ai gândit, prind ultima frază a directorului.

Cel ce nu trebuie numit, zici că-i Voldermort, îmi spun râzând, deşi Voldie era mai simpatic.

– La fostul ei iubit, anunţ eu. Acum să vedem reacţii. S-a schimbat repede subiectul. Dezamăgitor. Frate, n-are parte omu’ de distracţii cu ăştia prin jur.

x x x

După trei zile oarecum boring şi cu revelaţii, de aici avem oarecumul, ne-am întors în campus. Super. Mâine am curs cu EL. Geez, ce naiba spun, clar, am înebunit, auzi, îi zic lui TB2xHP el cu majuscule. Crazy.

x x x

Dimineaţa, cine a răcit dacă nu maimuţoiu’ Tony, oare ce a făcut azi-noapte?!?

După ce am lăsat-o pe strămoaşa lui Donald Duck, cu medicamentele (potrivite!!!), am încercat să îmi deschid laptop-ul (încercat fiind cuvântul cheie) şi...NU! Nu se poate, apăs ca disperata pe toate tastele. O să moooooor!

– Tooony, urlu cât mă ţin plămânii.

Tony scoate un cap aproape mort pe uşă.

– Da?

– Uh, arăţi...rău.

– Merci.

– Hey, puteam să spun jalnic.

Îmi aruncă o privire înţepătoare, bine, se vrea înţepătoare.

– Nu-mi merge laptop-ul, îi spun cu lacrimi în ochi aşezându-mă pe pat.

– Normal că nu merge, că doar n-are picioare, încercarea de glumă a Antoniei.

– N-are picioare, are picioruţe, mă uit urât la ea, dar nici măcar nu se aprinde, îmi lăcrimează ochii.

– Of, ce te faci tu fără laptop. O să mori.

Asta am zis şi eu mai devreme, nu mă ajuţi cu nimic. Mi se umplu şi mai tare ochii de lacrimi şi mai-mai să plâng.

– Offf, du-te jos la prietenul ăla al tău, poate ţi-l repară.

Exact! Cum de nu m-am gândit la asta, sar repede din pat.

– Merci, strig către Tony, ţâşnind pe uşă cu laptopul în braţe.

Cobor cât pot de repede şi intru în cealaltă clădire unde ştiu că are primul curs Ricky. Ajung la destinaţie şi mă postez într-o bancă.

x x x

Mai sunt cinci minute şi începe cursul aşa că sala se umple de elevi. Un tip super înalt, cu un corp bine lucrat dacă te iei după abdomenul definit ce se desluşeşte prin tricoul mulat negru, asortat cu o pereche de pantaloni din denim albastru-spălat, un păr blond-închis, împrăştiat în toate direcţiile de parcă acum s-a ridicat din pat şi nişte ochi de un albastru-marin, culoare pe care nu am mai văzut-o în viaţa mea până să îlîntâlnesc pe el, ascunşi după o pereche de ochelari mari, cu rame groase negre, tocmai a intrat pe uşă.

Împing uşor laptop-ul spre margine când cineva vrea să se aşeze în banca la capătul căreia stau eu, fără să îmi iau ochii de la blond. El îşi dă ochii peste cap şi se aşază în faţa laptop-ului meu. Din tocul de ochelari îşi scoate cârpa din piele de căprioară (vai! ador chestiile alea, sun aşa de fine), îşi dă ochelarii jos şi se apucă să-i şteargă.

– Hmm, şi ce cauţi tu aici, nu că nu ar fi plăcută compania ta, adaugă el repede aruncându-mi o privire scurtă, dar suficientă pentru a-i admira culoarea unică a ochilor, şi văzând că vreau să deschid gura, ofensată. Dar ţie chiar nu-ţi place mate.

– Crezi, arunc o privire spre tablă, unde profesorul scrie de zor o problemă complicată. Mă mai chiorăsc un pic după care mă întorc spre el. Şi-apus ochelarii la loc pe nas, profitând de neatenţia mea, iar eu mă încrunt, iar îşi ascunde ochii.

– Rickyyy, mă mâţâi, lasând discuţia despre cum că ar trebui să poarte lentile de contact pentru mai târziu, mi s-a stricat laptop-ul, îi spun cu ochii umezi.

– Offf, Rick îmi pune o mână pe umăr.

Oare ce are toată lumea cu oftatul azi.

– Stai chill că ţi-l repar eu, îi apare un zâmbet kilometric şi îmi ridic mâinile să bat din palme, super-happy, în week-end, îmi pică faţa. Îmi las mâinile să-mi cadă în poală. Ceeee!?! am o faţă mai tristă decât cea cu care am venit.

– Dar Ricky, am nevoie de el acum, iar mă mâţâi.

–Ştii, oi fi eu bun la asta, dar nu sunt magician.

– Nu? Eşti sigur, îl întreb eu cu o faţă de copilaş căruia tocmai i s-a spus că anul ăsta sărim peste Crăciun.

Începe să râdă.

– Ne vedem vineri la maraton şi îţi zic atunci mai multe, spune Ricky, cu ochii la tablă.

– Şi cât mă costă, îl întreb inocent.

– Un bilet la film sâmbătă, continuă să scrie datele problemei.

–Dar e scump, mă pisicesc.

Ricky iar râde.

– Doamne, eşti incorijibilă.

– De aia mă iubeşti tu aşa de mult, îi zâmbesc. Lasă că mă revanşez eu, îi spun. Ştie foarte bine căoricum mergem sâmbătă la film, nu ratez eu filmul ăsta nici pentru proiectul lui TB2xHP. Îi iau capul în ambele mâini şi îi plantez un sărut ud şi zgomotos (ventuză, l-a botezat Tony) pe obraz, apoi mă ridic.

– Bună ziua, îi adresez inocentă profesorului şi ies din sală, alergând spre cursul lui TB2xHP zgâindu-mă la ceasul de pe telefon. Am întârziat!!!!

Proful a rămas cu creta în aer uitându-se după mine, iar Ricky a continuat să scrie zâmbind şi dând din cap.

x x x

Richard, alias Rick, Ricky e un student american aflat într-un permanent schimb cultural între universităţi. Un super-geniu, e mai mare cu patru ani, tatăl lui este acţionarul majoritar al unei cunoscute firme de IT internaţionale, ce se ocupă atât cu distribuţia de produse şi service, cât şi cu web design şi alte servicii IT, iar mama lui judecătoar al Curţii de Justiţie din New York. De mic a călătorit alături de tatăl său în diverse ţări ale lumii, astfel că a prins gustul diferitelor culturi şi nu s-a mulţumit cu studii într-un singur stat. A început Dreptul în Londra, după trei ani a plecat în SUA, unde a terminat cursurile Universităţii de IT în doar doi ani, s-a mutat la Seoul pentru master, însă după nici un an s-a plictisit şi de asta şi a început Administrarea Afacerilor. Acum e în anul II, unul dintre cei mai buni studenţi, şi coleg cu mine la cursul de fotografie al lui TB2xHP.

Deşi mi-a luat cam mult, nu pentru că ar fi retras sau timid, ci pentru că e foarte selectiv, iar eu sunt o zăpăcită şi jumătate, plus muuult mai mică decât el, iar el, citez: „Nu te iau ca să te cresc.”, două săptămâni de urmărire constantă şi insistentă, e cel mai bun prieten al meu. Tony spune că a cedat doar pentru că sunt obsesiv de enervantă.

Cât a fost în America a jucat fotbal american, sport pe care îl adoră şi la care ne uităm cu fiecare ocazie (nu de alta, dar arată al naibii de bine jucătorii), deşi nu ştiu mulţi, iar asta i-a făcut un corp yum, poartă ochelari permanenţi, care îi ascund culoarea ochilor, sursă de dicuţii permanente între noi, eu insist să-şi pună lentile, ar avea mai multe şanse la întâlniri decente, nu cu maimuţoi interesanţi, se îmbracă de multe ori cu haine lăbărţate, dar nu tot timpul, mai ales de când am intrat eu în viaţa lui, şi e la Business, unde se învaţă şi învaţă, deci toată lumea îl consideră un tocilar, deşi nu ştiu ce pierd, cu atât mai bine pentru mine, iar iceing-ul de pe tort: e gay, yey!

Actul V

2011-09-21T17:34:00.006+03:00

Domnul Moriaki, un bătrânel simpatic şi foarte inteligent şi funny, de origine japoneză...

– Bună ziua, spune îndreptându-se spre catedră.

Linişte, nu de asta este întâmpinat de obicei, ci de un cor de voci.

– Ce se întâmplă aici, întreabă, lăsând geanta pe catedră şi întorcându-se spre noi.

Cum nimeni nu-i răspunde EL preia cuvântul.

– Sunt Jung Young Hwa, solistul de la C.N.Blue, începe EL mieros. Domnul Moriaki nu pare impresionat (ştiam eu de ce e proful meu preferat). Avem nevoie de două studente pentru filmare...

– Şi te-ai gândit că una dintre ele se află printre studenţii mei, îşi ridică o sprânceană (damn, şi lui îi iese...nup, nu mă refeream la TB2xHP cu faza asta, fi-r-ar)

– ...şi una dintre ele lucrează pentru noi.

– Şi cealaltă?

– Prima nu face nimic fără a doua. În plus..., spune EL repede.

– Serios?!?

– ...avem permise, continuă de parcă nici nu ar fi fost întrerupt, luându-mi geanta din bancă şi scoţând cele două permise dintr-un buzunar.

– Hey! Strig eu indignată.

Niciunul nu mă bagă în seamă. Domnul Moriaki întinde o mână după permise, iar cu cealaltă îşi pune ochelarii. EL se apropie de catedră şi îi înmânează permisele. Eu mă uit urât spre toboşar, care ridică din umeri în semn de „N-aveam idee că o să facă asta”. Răspunsul ăsta nu ma mulţumeşte, îi mimez eu.

– Sonia, poţi să pleci, ne întrerupe domnul Moriaki dialogul mut şi din priviri, îşi dă ochelarii jos şi îmi întinde permisele. Mă ridic, le iau şi mă scuz. Profesorul îmi zâmbeşte şi îmi face semn cu mâna să plec.

Ieşim. EL îmi ia permisele din mână, „Avem nevoie de astea ca să o luăm pe Tony”. Eu mă întind spre geantă, însă EL i-o aruncă basistului.

– Asta rămâne la noi, ca garanţie.

Ceeee?!?!

– Haide, se întoarce pe călcâie şi se îndreaptă rapid spre sala de curs a Antoniei.

Eu îl prind de mână pe toboşar.

– Ai nişte explicaţii de dat, mă răstesc eu la el. Min se uită cu nişte ochi mari la mine.

– Hei, nu e vina lui.

– Tu nu comenta. Geanta mea e la tine, îi arunc îmbufnată, înainte să-mi fac o ieşire ca a LUI, numai că în direcţia opusă.

EL mă prinde de umeri şi mă împinge în faţa lui spre clasa lui Tony.

– Chiar tu ai spus-o, geanta ta e la mine, rânjeşte.

Oftez resemnată.

– Tehnic, îi răspund eu, e la el, şi arăt în spate.

Întotdeauna am ultimul cuvânt, încep să merg. Când ajungem în faţa uşii mă dau brusc într-o parte şi îl împing pe EL în faţă.

– După tine, îi spun cu o mutriţă nevinovată.

EL se uită urât la mine, se împiedicase de prag şi mai mai să cadă.

Toată lumea se opreşte din vorbit...şi se uită la noi cu gurile căscate. Nemaipomenit!! Copii obsedaţi de vedete. Mă întorc să-i spun toboşarului, când...TB2xHP, cu braţele încrucişate şi o sprânceană ridicată. Exact asta îmi lipsea.

– Am fost neutralizaţi, îmi şopteşte toboşarul repede, înainte să-l tragă ceilalţi după ei.

Traducere: S-a întâmplat ceva şi s-au schimbat, oarecum, planurile.

Ce face? asta ce vrea să însemne, mă întreb eu gânditoare, mergând după ei.

x x x

Şi uite că am aflat. Vacanţa mea nevacanţă s-a transformat în muncă. Tipele cu care trebuia să se filmeze videoclipul nu mai vin, aşa că vor filma cu noi. Bun. Sper că ne plătesc.

Ce? Mă întorc brusc şi mă uit urât la ei.

– Eu nu apar la TV! Nuh-nuh, clatin din cap. Am zis. Oftez în gând. Dacă ştiam pentru ce e nevoie de mine vă spuneam din start că nu! Când văd că nu primesc nicio reacţie decât nişte blind-stares mă întorc spre Tony. Tony zi-le!

Toţi se uită cruciş când la ea când la mine.

– Îmi pare rău, dar Soniei nu îi place să fie filmată sau pozată. Trebuia să întrebaţi dinainte.

– Atunci modificăm scenariul şi gata, avem o fată dispusă să ne ajute, în loc de a doua punem un băiat şi gata, am schimbat totul, a zis cu o voce serioasă EL şi a ieşit.

Perfect. O fată dispusă, adică tu, îi arunc Antoniei un zâmbet angelic, care spune well, duh, ai face bine, tu ne-ai băgat în asta, tu să ne scoţi…bine, eu ne-am băgat în plecarea cu băieţii, doar că să-i ajutăm nu ar fi fost propus dacă Tony nu „lucra” pentru EL, deci, dap, vina ta, Tony, deci tu rezolv-o apărând în clip în timp ce eu fac poze.

„Vacanţa” a continuat la fel de bine precum a început: Tony l-a băgat în sperieţi pe Min, când am intrat peste ea sub EL, la ea în cameră.

– Ce crezi că s-a întâmplat între ei? Oare...oare EL încerca să o strângă de gât, se ridică Min îngrijorat şi îngrozit de pe canapea, cu amândouă mâinile la gură şi ochii măriţi la maxim.

Îmi pun o mână peste ochi şi îmi clatin capul, aparent eu sunt geamănul inteligent şi matur (grav) din perechea noastră.

– Min, îl iau de mâini şi îl aşez din nou pe canapea, te asigur că nu s-a întâmplat nimic din ce Tony nu şi-ar dori...ar vrea ea (şi eu, îţi dai seama ce meterial de şantaj), rânjesc diabolic, apoi îmi amintesc de Min. Se uită la mine cu o privire atât de inocent de nedumerită, oftez.

– Ce s-a întâmplat este: Tony a încercat să îl ajute pe EL să se ridice din pat, însă s-a împiedicat, EL a ţinut-o şi a tras-o în pat ca să nu cadă pe jos şi să se lovească. E ceva instinctual, ah, ca un impuls, adaug repede când văd că Min vrea să protesteze la gândul că EL s-ar deranja să facă ceva pentru binele altcuiva. Iar Tony, fiind Tony, continui eu, a aterizat peste EL.

Min râde.

– Iar EL s-a rostogolit, atunci am intrat noi.

– Asta cred că l-a făcut să se trezească şi să se scuze în a nu-i ajuta pe alţii, dacă se alege cu ei peste EL şi cu embarrassment, stricându-i somnul de frumuseţe.

Râdem amândoi pe înfundate.

– Dar...Cum a ajuns EL la eonni în cameră. La naiba, copilu’ ăsta chiar nu vrea să se lase, îmi dau ochii peste cap. Oare de cine îmi aminteşte.

– Simplu, îi răspund rânjind. E evident.

Min ridică o sprânceană. Eh, cel puţin lui nu-i prea iese.

– N-ai văzut cât a băut EL seara trecută, duh, pun pariu că a continuat să tot bea şi la el în cameră.

– Da, parea cam abătut...

Min nu prea pare convins, daaar e pe jumătate, deci 100% când sunt eu implicată.

– Vezi, îi arunc o privire cu subînţeles şi îl las pe el să continuie de parcă ar fi fost ideea lui.

– Iar eonni cum e aşa de bună nu a vrut să îl lase să doarmă singur în starea în care era.

Mă-ndoiesc, dar cine sunt eu să-i ruinez visele copilului.

– Uh, nu chiar. EL s-a dus pe balcon ca să se ciondănească cu Tony, şi a adormit de atâta băutură la ea pe balcon...cel mai probabil în prag, adaug în gând...şi Tony l-a pus în pat, mă opresc preţ de câteva secunde, ca să nu anchilozeze.

– Exact! Nu a vrut ca EL să îngheţe şi l-a adus la ea în pat ca să fie mai confortabil pentru EL.

Mda, sau nu putea să închidă uşa şi l-a târât până înăuntru, dar asta nu explică ce căuta la ea în pat şi de ce ea a dormit pe birou, pentru că la cum arăta acolo a dormit, îmi spun eu în gând, îndreptându-mă spre bucătărie pentru o cană de capucino, doar dacă...ca în filme, deja văd beculeţul galben strălucitor emanând o lumină orbitoare deasupra capului meu. Proverbialul trink! Frate, this ought to be good. Nup, taie good, great. Zâmbesc diabolic.

Teaser

2011-09-01T08:57:00.008+03:00

- Uuuuuu, si ce facem noi aici?!? Isi ridica sugestiv sprancenele.

- NU E TREABA TA!!! NU TE-A INVATAT MATA CA INAINTE SA INTRI INTR-O CAMERA BATI! LA! USA! urla.

- Hey, nu e nevoie sa tipi la ea, ma rastesc eu repede prinzand-o de cot inainte sa cada. Au umplut-o astia cu sedative pentru durerea de la umarul dizlocat, care btw, s-a intamplat incercand sa va salveze voua fundurile alea ingrate. Imi impreunez mainile si ma uit urat la ei. In ultimul moment imi amintesc ca nu e destul de stabila pe picioare si o prind iar de cot inainte sa cada. Bine ca e in dreapta mea, altfel as fi uitat ca a avut umarul dizlocat si o prindeam da mana ranita.

- Scuze, dar mi-e putin rusine, am fost prinsi...cu mana in borcanul cu prajituri, ca sa zic asa...Rade, la fel ca toti ceilalti din camera. Inchid usa si o trag usor dupa mine, clatinandu-se cu fiecare pas si ranjind ca o bezmetica.

- Nu-i nimic, prieteni, si eu planuiesc sa am mana...aia buna, zice dupa ce sucura usor din ea, incruntandu-se la partea ranita, in borcanul cu prajituri al lui, isi misca iar sprancenele ca o prostituata ce incearca sa se vanda mosului slinos si bogat, desi a baut cam 2 sticle de votka si abia se mai tine pe picioare.

Ce, mah? Ma uit la ea de parca m-a lovit fulgerul si nu mai inteleg ce limba vorbeste...desi e o mixtura, nu stiu cum au inteles ceilalti, pentru ca, dupa figurile lor incremenite cred ca s-au prins ce a vrut sa zica....sau de parca pe ea a lovit-o fulgerul si nu mai stie ce spune. Ha, ce funny, unde e o camera de filmat cand ai nevoie de ea? Aproape ca incep sa rad, dar ma multumesc doar cu un zambet ironic, malefic, cum vreti voi...

- Si...rade ca proasta in mod evident din cauza a ceea ce urmeaza sa debiteze, imi dau ochii peste cap...Sunt-prea-cool-pentru-voi, ma ia de gat si ranjeste la mine, a avut...se apleaca in fata pentru mai mult efect, dar tot ce reuseste este sa ne dezechilibreze si aproape sa picam in nas, asta o face sa-si piarda din momentum...ambele maini, face niste ochi mari si isi duce mana buna la gura pentru a mima socul, in borcanul cu prajituri al...

Ii lipesc o palma peste gura. Impactul se aude de parca as fi lovit cu batul in gong, in camera acum muta. Toti, care pana acum se prapadeau de ras la show-ul oferit de ea, au cascat niste ochi. Dupa palma mea, toata benoclarea se intoarce spre mine.

- E de la pastile...

La multi ani, Corinooooo! >:D<>

2011-06-08T20:14:00.006+03:00

Cory, draga, ce sa.ti zic (?!?), ai imbatranit, dar chill, ni se intampla tuturor...unora m mult...daaar nu asta era ideea, ci faptul k e ziua ta, implinesti o varsta frumoasa etc etc etc banalitati d.astea. So, sister dear, ceva diferit de Lma.urile de cu toate zilele:

In primii 2 ani, Cory-bebe vorbea in chineza: 生日快乐 (simplified, k doar deh! abia te nascuse.si) si 生日快樂 (ceva mai complicat, k doar ai dat de traditional). La 3 anisori ai dat.o p bulgara (orice copil ar fi derutat cand daca capitala noastra - apelez shi eu l dictionarul ala al tau d cacofonii, doar iti e dedicat post.ul- nu este la Budapesta atunci e malul Dunarii, la Sofia, si suntem in Balcani, nu se numea Europa Sudica pe vremea aia - nici acum, de altfel - ptk oamenii nu stie geografie): честит рожден ден, pana cand, mami tau, calm, ti.a explicat, printre niste spalari de vesela si tacamuri (copil precoc, care esti), ca noi suntem romani, iar tu, la 4 anisori, dl atata Dostoievski, Tolstoi si alti d.aia, comunicai in rusa: С днем рождения (nu e bulgara, incepe cu r si asa scriu toti copiii la varsta aia).
La 5 ani, te.ai dus la gradi (cred, bn eu aici fac un scenariu posibil pt a.ti explica metodele - tale - de comunicare so bear with me) si acolo ai invatat, impreuna cu ceilati, sa scrii...deci vorbeai in japoneza: cand asa お誕生日おめでとうございます。, cand asa o tanjôbi omedetô gozaimasu. La 6 ani deja te pregateai de scoala, nu iti mai permitea d.astea puerile, atunci vorbeai in machedona: sreken rodenden.
La 7 ani, esti in primul an de scoala, esti mica si timida, si toti adultii astia prostanaci inteleg de la tine in...somaleza...: dhalasho wacan. La 8 ani, deja ai trecut peste primele emotii si incepi si tu sa te apropii de romana, dar nu prea mult, o luam si noi treptat, cu Imperiul Roman, deci muma latina: felix dies natalis/felix sit natalis dies (veeeezi!?! iti zice cv de zei p.acolo...sau poate nu - ?!?). In clasa a 3a, adik l 9 ani, ajungem la greci: na ta ekatostisis/chronia polla/xronia polla.
La 10 ani il citesti pe Winnetou si comunici ca un indian d.ala cherokee (Winnetou nu cred k era din indian cherokee, dar doar de astia ai auzit - cum vorbesc, nu altceva): ulihelisdi udetiyisgv. La 11 ani iti plac budistii si vorbesti in koreana (care.i legatura nu stiu, dar e mai cantata limba lor, asa se spune, si tie iti place muzica - daca ma intrebi p mn, am senzatia ca t scuipa cand vorbesc, coreenii aia): saeng-eel-chook-hah-hahm-nee-dah.
La 12 ani te apropii cat de cat de romana si o tii pe italiana: buon compleanno (nu.i acelasi lucru da seamana...macar un pic...ce dreacu, doar sunt limbi latine amandoua, macar acolo se aseamana). La 13 ani, vii in forta sper romana si vorbesti in portugheza (multi spun ca asta seamana cel mai bine cu roamana, macar la gramatica): feliz aniversário/parabéns.
Ai crescut si te.ai rasfatit, la 14 ani te crezi un rebel neinteles, de fapt esti doar incapatanata, si vorbesti in turca: dogum gunun kutlu olsun/nice yillara/iyiki dogdun.
La 15 ani, esti visatoare, si ce nu e mai idealist decat spaniola (aaaah...- de fapt tu te uiti la telenovele, dar nu vrei sa recunosti): feliz cumpleaños.
La 16 ani, prima dragoste (fizica), primii fluturi in stomac (daca.s frate insarcinata) si franceza, romantica limba a romanticilor (p care o vei da de fapt l bac, k.i mai usoara - nu k te.ai gandi tu de p acuma l bac, dar mama - cu - natura are un ritm si al 6.lea simt al ei): joyeux anniversaire (ce seamana frate cu alea d dinainte - portugheza si spaniola - fi.t'.ar telenovelele).
La 17 ani, ori k te crezi mare si tare (sau cel putin asa vrei sa pari) ori ca esti rebela si revoltata rebelilor si revoltatilor, ai dat.o pa germana: Alles Gute zum Geburtstag/Herzlichen Glückwunsch zum Geburtstag.
La 18 ani, esti majora, si orice om normal crede k ai ajuns si tu, frate l romana, dar nuuu, esti prea cu mintea pe alte meleaguri, cum ar fi Hawaii: hau'oli la hanau (aloma si tie).
La 19 ani ani, schmerkheraj da Bucale, te.ai dat pa rroma (rromani, adik tiganeasca): te trais but (baaaaahhh!!!! nu stiu SIGUR, am luat si io dp net, asa k nu injurati daca nu e corect).
La 20, intri in rand cu lomea buna, englezizata: happy birthday.
La 21, iti vine, in sfarsit, mintea l cap, si realizezi k tot p romanica noastra se exprima (k sa dovedim k avem cultura verbala) mai bn:

La multi ani!

>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D< >:D<>:D<>:D<>:D<>:D<

2011 MTV MOVIE AWARDS :D:D

2011-06-06T16:46:00.005+03:00

Best Movie Winner

The Twilight Saga: Eclipse

Best Male Performance Winner
Robert Pattinson (The Twilight Saga: Eclipse)

Best Female Performance Winner
Kristen Stewart (The Twilight Saga: Eclipse)

Best Villain Winner
Tom Felton (Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 1)

Best Kiss Winner
Kristen Stewart and Robert Pattinson (The Twilight Saga: Eclipse)

Best Line From A Movie Winner
"I want to get chocolate wasted!" - Alexys Nycole Sanchez (Grown Ups)

Best Fight Winner
Robert Pattinson vs. Bryce Dallas Howard and Xavier Samuel (The Twilight Saga: Eclipse)

Best Breakout Star Winner
Chloë Grace Moretz (Kick-Ass)

Biggest Badass Star Winner
Chloë Grace Moretz

MTV Generation Award Winner
Reese Witherspoon

Best Comedic Performance Winner
Emma Stone (Easy A)

Best Scared-As-S**t Performance Winner
Ellen Page (Inception)

Best Jaw Dropping Moment Winner
Justin Bieber (Justin Bieber: Never Say Never)

Lma, sis! :D

2011-06-05T13:19:00.014+03:00

Azi e ziua lu' sis meu :D asa k...

...un dans pt tn, draga sis :P:P...shi o cantare, enjoy:D:P

Sing to the lyrics:))))))):D

LA MULTI ANI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

My life according to P!nk

2011-05-29T20:43:00.003+03:00

Using only song names from ONE ARTIST or GROUP, cleverly answer these questions. Do not to repeat a song title.

Pick your artist:

P!nk

Are you a male or female?

Nobody Knows

Describe Yourself:

Split Personality

How do you feel?

Fuckin' Perfect

Describe where you currently live:

Funhouse

If you could go anywhere, where would you go?

Humble Neighborhoods

Your favorite form of transportation:

18 Wheeler

Your best friend?

U + Ur Hand

You and your best friend are:

Bad Influence

What's the weather like?

Trouble

Favorite time of day:

Tonight's the Nigh

If your life was a TV show what would it be called?

Private Show

What is life to you?

One Foot Wrong

Your relationship:

Just Like a Pill

Your fear:

Heartbreak Down

What is the best advice you have to give?

Let Me Let You Know

Thought for the day:

Leave Me Alone (I'm Lonely)

My motto:

Raise Your Glass

Paste...

2011-04-30T18:53:00.004+03:00

...bere, bere shi iar bere :)))

V

2011-04-25T02:05:00.000+03:00

She's just a silly girl.
Who keeps her hopes too high
and her jeans too low.
Who lives by quotes
and can never seem to say the right thing
at the right time.
She's just another pretty girl
looking for herself in a big world.
My life has gone in 3 directions:
Up side down...

Soooo....the end:P. Again, not mine, 5 stages of life etc.

IV

2011-04-24T01:05:00.003+03:00

Your life is a Flashback…
A question, a photograph, a statement, a story, a struggle, a chance to laugh.
Because if you don't laugh, you cry.
A last crescendo when you die.
So hit the rewind button and listen,
it's the playback;
the soundtrack to your life...